A te muta la casă – sursă de stres sau de bucurie

Greutatile constructiei unei case in regim propriu – introducere
25.01.2013
Siguranta in cartier
04.02.2013

În copilărie am locuit la casă, într-un cartier ce nu oferea prea multe facilități. Cu toate că locuința nu era conectată la rețeaua de apă curentă, deci nici la canalizare, faptul că am copilărit în cartier de case mi-a oferit plăcerea jocului cu toți copiii de pe stradă, in gradinile fiecaruia dintre noi. Îndeosebi seara, ne adunam și țeseam tot felul de jocuri, care mai de care mai năstrușnice. Îmi amintesc ca în perioada respectivă ne doream să săpăm spre centru pământului pentru a ajunge în America. Ce să-i faci, așa știam noi că pe direcția noastra se află Tarâmul Fagduinței. Dar am crescut și fiecare dintre copii străzii ne-am raspândit în alte zări, unde ne-au purtat pașii și nu am mai săpat spre Centrul Pământului . Eu, cel puțin, am ajuns la bloc, părăsind acel cartier de case. Haideti sa va povestesc, succint, promit, cum mi-a fost viata la apartament de bloc. 

Viata la apartament de bloc

O perioadă mai bună de timp am locuit într-un apartament, la bloc, la diferite nivele, cand la ultimul etaj, cand la parter, ba chiar și la al doilea palier, într-un imobil cu patru nivele. De la apartamentul de la parterul blocului, am ales să locuiesc iarăși la casă, într-un cartier situat în zona A (centrala ca sa ne facem bine intelesi) a orașului.

De această dată, locuința era utilată cu toate facilitățile, adică conectare la rețeaua de apă și canalizare, la încălzirea centralizată, dar parcă îmi lipsea CEVA… În scurt timp m-am lămurit, îmi lipseau vecinii din dreapta ori cei din stânga apartamentului, de vis-a-vis sau cei de deasupra apartamentului meu. Cât am locuit la bloc, îmi creasem un sentiment de siguranța atâta timp cât știam că în imediata apropiere a pereților apartamentului meu se află alte persoane ce-mi pot veni în ajutor în caz de urgențe. Era suficent să bați în perete ori în calorifer și cel apelat îți răspunde în aceeași măsură, cu bunăvoință ori ba.

Tranzitia la casa

Când m-am mutat la casă, în cartier, nu mai eram aproape de peretele vecinului și îmi creasem un fel de stare de îngrijorare, de nesiguranță. Îmi puneam adesea întrebarea, dacă am să strig, mă va auzi vecinul, va apărea răspunsul lui în timp util… daca modelul casei pe care am ales-o la momentul respectiv era de tip duplex (precum este casa Optima din cartierul rezidential Via Carmina), sigur nu aveam o asemenea problema! Unde mai pui la socoteala faptul ca in cartier am inteles ca exista serviciu de paza (dar ma interesez de acest ultim aspect si revin cu informatii, va puteti baza pe acest fapt).

Pe parcursul timpului, un astfel de sentiment a dispărut, poate și din cauza faptului că preocupările curente acaparau mai mult spațiu al micilor mele celule cenușii. Preocupările curente aduse în discuție au fost reamenajarea spațiului de locuit, căci nu am făcut precizarea faptului că m-am mutat într-o casa ridicată pe la începutul secolului trecut, dacă nu chiar prin anii 1890 și ceva. Personalul specializat – de la electricieni, la faianțatori, zuvravi și alți meșteri – mi-a împânzit peisajul habitatutului pe care, la început, l-am perceput ca fiind singuratic, îndepărtat de atmosfera tumultoasă a blocului. A fost ceva stres, dacă lucrurile nu aveau finalitatea propiectată de mine, dar timpul, răbdarea, banii și profesionalismul unor lucrători au făcut să depășesc toate inconvenientele. Dar nu vreau sa precizezi nervii si cheltuielile inutile ocazionate de lucrul cu echipe de ‘mesteri’ (calfe si zidari, parca asa este o zicala) pana am ajuns sa colaborez cu unii intredevar priceputi (sau pana am stiut cum sa pun problema de fapt…)

Toate aceste neajunsuri le poți întâmpina – și sigur te confrunți cu ele – chiar dacă alegi să locuiești într-un apartament, la bloc. Sunt inerente, fac parte din cotidian. Apoi vin costurile,care sunt pe măsura confortului, adică așa ar trebui să fie, numai că sistemele sunt deja cam îmbătrânite iar raportul calitatea serviciilor/costuri înclină balanța, adică ridică talerul la prețuri. Altă sursă de stres, dar atunci când raprotul este echitabil, iar serviciile oferite sunt de calitate, ai energie verde – PE BUNE – faptic, nu numai în costuri, atunci viața este alta – TOT SĂ TRĂIEȘTI LA CASĂ.

După aceea a fost popularea terenului cu arbori fructiferi, plantarea de flori, înființarea unor alei de străbătut grădina casei. Aici am avut parte de vremuri plăcute, lucrul în natură, dar mai ales satisfacția reușitei apariție covorului multicolor ce s-a așternut când toate florile, plantele și pomii fructiferi au dat roade, mi-au umplut sufletul de BUCURIE!

Concluzia este evidenta pentru toți – este mai multă BUCURIE decât stres! Sigur inclin spre urmatoarea relocare sa fie intr-o casa, daca se poate intr-o casa dintr-un cartier rezidential, care sa imi ofere serviciile suplimentare cuvenite timpurilor (zic eu) moderne in care traim!

Pe curand!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *